Vaccinuri pentru agricultură moleculară: o alternativă pe bază de plante la vaccinurile dezvoltate în bioreactoare

• Autor:
• Numele autorului

  Previziune Quantumrun
• Aprilie 11, 2022

Rezumat perspectivă

Agricultura moleculară, procesul de utilizare a plantelor pentru crearea de vaccinuri, oferă o alternativă promițătoare la metodele tradiționale de fabricație, cu beneficii precum costuri reduse, respectarea mediului și rezistența la contaminare. Această abordare are potențialul de a transforma termenele de producție a vaccinurilor, de a permite țărilor în curs de dezvoltare să mențină ratele de vaccinare și chiar de a oferi metode de tratament durabile pentru viitoarele așezări umane din afara lumii. Implicațiile pe termen lung ale acestei tendințe includ schimbări în opinia publică către produsele modificate genetic, noi oportunități de muncă în agricultură și schimbări în acordurile comerciale globale.

Contextul agriculturii moleculare

Agricultura moleculară este procesul de cultivare a vaccinurilor pentru plante. Este îmbinarea biologiei sintetice și a ingineriei genetice pentru a produce plante capabile să sintetizeze vaccinuri care pot fi utilizate în scopuri farmaceutice în sectorul sănătății. Ideea agriculturii moleculare a fost concepută în 1986.

Trei decenii mai târziu, în 2015, a strâns mai mult interes atunci când Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente a aprobat cultivarea unei plante pentru tratarea bolii Gaucher. Diverse plante, inclusiv specii sălbatice, pot fi transformate în medicamente comestibile prin agricultura moleculară. Procesul de agricultură moleculară implică introducerea unui vector în celulele vegetale sau în plante întregi. Funcția vectorului este de a purta cod genetic, pe care planta îl poate folosi pentru a sintetiza proteine. 

Proteina modificată genetic produsă de o plantă tratată este vaccinul produs natural, care poate fi administrat pe cale orală pur și simplu prin consumul acestor plante sau a fructelor plantei. Alternativ, medicamentul poate fi extras din sucul sau din partea medicinală a fructului sau a plantei.

Impact perturbator

Conceptul de utilizare a plantelor ca resurse pentru bioproducție, în special în domeniul creării de vaccinuri, a câștigat atenția oamenilor de știință. Ei susțin că agricultura moleculară ar trebui să fie metoda preferată față de fabricarea tradițională a vaccinurilor în laboratoare și incubatoare de dezvoltare. Motivele acestei preferințe includ ușurința cultivării plantelor, rezistența lor la contaminare comună în fabricarea tradițională a medicamentelor, natura lor prietenoasă cu mediul și costul redus de transport, deoarece proteinele modificate nu necesită depozitare la rece. 

Agricultura moleculară ar putea schimba dramatic cronologia și costul producției de vaccin. Fabricarea tradițională a vaccinurilor necesită adesea șase luni pentru a produce cantități mari, împreună cu numeroase teste de control al calității, posibile erori și accidente. În schimb, vaccinurile pentru plante pot reduce procesul de producție general la doar câteva săptămâni. Această eficiență nu numai că scade costurile, dar face și vaccinurile mai accesibile, mai ales în regiunile în care resursele sunt limitate. Capacitatea de a stoca și transporta aceste vaccinuri la temperatura camerei simplifică și mai mult procesul de distribuție, făcându-l o soluție promițătoare pentru provocările globale de sănătate.

Este posibil ca guvernele să fie nevoite să investească în cercetare și dezvoltare pentru a sprijini această nouă abordare, recunoscând potențialul acesteia de a îmbunătăți sănătatea publică. Companiile implicate în producția de vaccinuri ar putea avea nevoie să își adapteze strategiile și infrastructura pentru a îmbrățișa agricultura moleculară. Instituțiile de învățământ pot juca, de asemenea, un rol vital în formarea următoarei generații de oameni de știință și cercetători în acest domeniu. 

Implicațiile agriculturii moleculare

Implicațiile mai largi ale agriculturii moleculare pot include: 

• Eliminarea necesității ca vaccinurile să fie administrate prin injecție, ceea ce duce la creșterea adoptării vaccinurilor în rândul populației generale, în special în rândul celor care se tem de ace sau în care facilitățile medicale sunt rare.
• Permiterea țărilor în curs de dezvoltare care nu au unități interne de producție de vaccinuri să producă vaccinuri folosind practici agricole tradiționale (inclusiv sere sau ferme verticale), ceea ce duce la menținerea ratelor de vaccinare în rândul populațiilor locale și la reducerea dependenței de proviziile străine de vaccin.
• Îmbunătățirea perspectivelor populației generale sau a prejudecăților împotriva culturilor și alimentelor modificate genetic prin asocierea din ce în ce mai mare a alimentelor cu medicamente, precum și cu nutrienți, ceea ce duce la o schimbare a opiniei publice și la o acceptare potențială sporită a produselor modificate genetic.
• Furnizarea de metode de tratament durabile în viitoarele așezări din afara lumii în care oamenii au găsit colonii pe Lună sau pe Marte, ceea ce duce la posibilitatea unor sisteme de asistență medicală autosuficiente în explorarea și colonizarea spațiului.
• Reducerea impactului asupra mediului al producției tradiționale de vaccin prin utilizarea plantelor, ceea ce duce la mai puține deșeuri și consum de energie și contribuie la o abordare mai durabilă a asistenței medicale.
• Crearea de noi oportunități de locuri de muncă în sectorul agricol pentru cultivarea de plante specifice utilizate în agricultura moleculară, conducând la o schimbare a dinamicii pieței muncii și la creșterea potențială în economiile rurale.
• Influențarea acordurilor și reglementărilor comerciale globale privind exportul și importul de vaccinuri pe bază de plante, conducând la noi dialoguri politice și potențiale schimbări în relațiile internaționale.
• Încurajarea investițiilor în cercetare și educație legate de producția de vaccin pe bază de plante, ducând la apariția unor programe academice specializate și centre de cercetare.
• Provocarea modelelor de afaceri farmaceutice existente prin introducerea unei metode mai rentabile de producere a vaccinurilor, care să conducă la prețuri competitive și potențiale schimbări în dominația pieței.
• Îmbunătățirea capacităților de răspuns în situații de urgență în timpul pandemiilor, permițând producția mai rapidă de vaccin, ceea ce duce la intervenții mai oportune și poate salva mai multe vieți în timpul crizelor globale de sănătate.

Întrebări de luat în considerare

• Care ar putea fi consecințele neintenționate sau efectele secundare ale vaccinurilor produse prin agricultura moleculară?
• Când credeți că va fi adoptată agricultura moleculară pentru producția de masă similară proceselor tradiționale de producție farmaceutică?