Cunsequenze putenziali di a sovraccarica d'infurmazioni nantu à u cervellu umanu
Cunsequenze putenziali di a sovraccarica d'infurmazioni nantu à u cervellu umanu
In un mondu di sovraccarico di informazioni, cumu processemu ciò chì a cunniscenza hè pertinente è ciò chì ùn hè micca? Per risponde à sta quistione, avemu prima di piglià un ochju à l'urganu primariu rispunsevuli di a cunniscenza di quella infurmazione.
U cervellu umanu hè un organu cumplessu. Piglia infurmazioni da parechji inputs o sensi, chì poi generanu una catena di reazzioni elettriche è chimiche chì u cervellu interpreta. À u tempu, è in diversi lochi geografichi, e cose chì l'omu cunscientemente prestanu attenzione in i so ambienti cambianu in cuncurrenza cù i so bisogni di sopravvivenza.
U travagliu cù l'infurmazioni eccessivi
In a sucetà cuntimpurania, avemu più infurmazione dispunibile chè ciò chì hè in u nostru circondu immediatu o l'ambiente. In generale, avemu più infurmazioni dispunibuli per l'usu chì avemu mai avutu prima. Forse ùn hè più efficace, necessariu, o ancu pussibule di processà accuratamente ciò chì a cunniscenza hè pertinente (o puderia esse in u futuru) è ciò chì ùn hè micca.
In un mondu di sovraccarichi d'infurmazioni, duvemu amparà cumu per truvà diversi tipi di informazioni. In un sensu metaforicu, piuttostu chè a nostra mente esse un libru apertu, u nostru prucessu intellettuale è a cugnizione seranu megliu serviti per capisce quale chjave apre a porta di a biblioteca. Cume e piattaforme per via di quale l'infurmazione hè presentata evoluzione, cum'è u tipu d'infurmazione chì hè utile evoluzione, è cum'è l'impurtanza di ricurdà certi tipi di informazioni si deteriora, cumu serà affettatu u nostru futuru?