E raffiche di radio ultrarapide scunnisciute riappariscenu in tempu reale

E raffiche di radio ultrarapide scunnisciute riappariscenu in tempu reale
CREDITU IMAGE:  

E raffiche di radio ultrarapide scunnisciute riappariscenu in tempu reale

    • Autore nomu
      Johanna Chisholm
    • Autore Twitter Handle
      @Quantumrun

    Storia completa (aduprate SOLAMENTE u buttone "Paste From Word" per copià è incollà in modu sicuru u testu da un documentu Word)

    Spanning centinaie di metri in una circonferenza gaping lassendu una impronta quasi vacante nantu à a superficia di a Terra, l'Osservatoriu di Arecibo in Portu Riccu parerebbe dà a listessa apparenza à un spettatore di l'ochju d'uccelli cum'è i crateri di a luna per l'ochju umanu osservatu da a Terra. Cunsiderendu chì hè unu di i più grandi di u pianeta, l'Osservatoriu di Arecibo hè ancu unu di i pochi telescopi chì s'impegna à apre a strada per una cunniscenza più profonda di u campu largamente scunnisciutu di u spaziu extragalatticu. Ancu s'ellu ùn hè micca cusì cunsumu in a quantità di spaziu fisicu chì domina, l'Osservatoriu Parkes in Australia (misura un modestu 64m di diametru) hà ancu generatu assai interessu trà a cumunità astrofisica da quasi un decenniu. 

     

    Questu hè dovutu in parte à l'astrofisicu Duncan Lorimer, chì era unu di i ricercatori originali di l'Observatoriu Parkes à avè scupertu un tipu d'attività spaziale unicu è raru: raffiche di radio ultrarapide chì provenianu, cum'è i dati suggerenu, una distanza distanti Locu assai distante fora di a nostra Via Lattea.

    Tuttu cuminciò in u 2007, quandu Lorimer è a so squadra stavanu scorrendu i vechji registri di e dati di u telescopiu da u 2001 è, cum'è u casu, anu scontru una onda radio casuale, unica è assai intensa di una fonte scunnisciuta. Questa onda radiu singulare, ancu s'ellu durà solu un millisecondu, hè stata vista per emette più energia ch'è u sole in un milione d'anni. A stranezza di stu FRB (radio rapidu burst) pareva solu attirà più l'attenzione quandu a squadra hà cuminciatu à studià da induve esattamente questu avvenimentu putente, di durata di millisecondi, era venutu inizialmente. 

     

    Per mezu di una misurazione di l'effettu latu astronomicu chjamatu dispersione di plasma - un prucessu chì determina essenzialmente a quantità d'elettroni chì l'onde di radiu anu entratu in cuntattu longu u so percorsu versu l'atmosfera di a terra - anu determinatu chì sti raffiche di radiu veloci avianu viaghjatu da ben oltre i perimetri. di a nostra galassia. In fattu, e misurazioni di a dispersione indicanu chì l'esplosione di radio veloce osservata in u 2011 era urigginata da più di un miliardo di anni luce di distanza. Per mette questu in perspettiva, a nostra propria galassia misura solu solu 120,000 5.5 anni luce in u so diametru. Queste onde sò state vedute chì venenu da XNUMX miliardi di anni luce di distanza.

    Per quantu eccitante sta scuperta pò esse paruta à l'epica per a cumunità astrofisica, e più recenti registrazioni di raffiche di radiu veloci, chì sò state una volta di più rilevate à l'Osservatoriu Parkes in Australia, cumincianu à riempie un altru pezzu impurtante in stu puzzle extragalatticu. A squadra in Australia ùn hà micca solu registratu unu di l'unichi sette raffiche di radiu veloci (à a nostra cunniscenza) da l'ultimi anni 10, sò stati capaci di catturà l'avvenimentu in tempu reale. Per via di a so preparazione, a squadra hà sappiutu avvisà l'altri telescopi in u mondu per dirige u so focu annantu à a parte curretta di u celu è eseguisce scansioni sussidiarie nantu à e splutazioni per vede quale (s'ellu ci hè) lunghezze d'onda puderanu esse rilevate. 

     

    Da queste osservazioni, i scientisti anu amparatu infurmazioni impurtanti chì ùn ponu micca dì esattamente ciò chì o induve venenu i FRB, ma scredita ciò chì ùn sò micca. Qualchidunu susteneranu chì sapè ciò chì qualcosa ùn hè micca hè ugualmente impurtante quant'è sapè ciò chì hè, in particulare quandu si tratta di a materia potenzialmente oscura, postu chì ci hè assai menu cunnisciutu di questu tema chì qualsiasi altra facultà in u spaziu.

    Quandu ci hè una grande assenza di cunniscenze, e teorie scientifiche sia sonu sia assurdu sò liate à nasce. Questu hè statu u casu cù i misteriosi scoppi di radiu, induve Lorimer hà preditu chì a situazione proliferà solu in a prossima dicada, affirmannu chì "Per un certu tempu, ci saranu più teorii cà i scoppi individuali rilevati". 

     

    On a même entendu soutenir l'hypothèse que ces éclats pourraient même être un signe d'intelligence extraterrestre. Duncan Lorimer, l'astrophysicien qui a dirigé l'équipe de l'Observatoire de Parkes et dont les FRB ont depuis été nommés, a été entendu jouer avec l'idée que ces ondes pourraient être le résultat d'un martien amicale tentant de morser un "bonjour" matinal. da una galassia distanti è distanti. Lorimer hè statu citatu durante una entrevista cù NPR, dicendu chì "ci hè ancu statu discussioni in a literatura nantu à e firme di civiltà extraterrestri", ancu s'ellu ùn hà ancu cunfirmà s'ellu sustene pienamente queste allegazioni. 

     

    In fatti, a maiuranza di a cumunità scentificu pare un pocu esitatu à mette ogni pesu in questi, o qualsiasi per quessa, speculazioni cum'è sò solu chì; teori senza alcuna prova di sonu.

    Prima chì ci era ancu alcuna teoria à disputà, però, i FRB chì Lorimer avia urigginariamente cullucatu da e dati in u 2001 era largamente cridutu da i scientisti (finu à pocu tempu) per avè una causa è un locu chì era assai più lucali in u terrenu è ancu menu originale. in origine. Mentre Lorimer è a so squadra avianu recullatu una istanza di un FRB da i so dati di u 2011, ùn ci era micca altre istanze registrate di queste onde radio prodotte sia da l'inseme di dati di l'Osservatorio di Parkes sia da qualsiasi altri dispositi simili in u mondu. E cum'è i scientisti sò cunnisciuti per esse assai scettichi di qualsiasi unicu rapportu o studiu pruduciutu senza qualchì tipu di cunferma di terzu, i bursts di Lorimer sò stati scritti cum'è un colpu di a tecnulugia chì l'avia rilevata prima. Stu suspettu pareva aumentà solu quandu in u 2013, altri quattru scoppi sò stati rilevati da u telescopiu Parkes, ma sta volta i FRB mostravanu caratteristiche chì attiravanu assai similitudini scomode à una interferenza radiu cunnisciuta per esse d'origine terrestre: i peritoni.

    I scientisti anu sappiutu cuncludi da l'alte misure di dispersione di i bursts Lorimer chì eranu da una regione astronomica. A scienza tecnica daretu à sta misurazione, chì aiuterà à capisce perchè queste onde sò state sbagliate per peritoni, hè in realtà abbastanza simplice. U più luntanu hè un ughjettu, u più plasma hà da interagisce cù (vale à dì ioni caricati), chì spessu si traduce in un spettru dispersu, chì significa chì e frequenze più lente ghjunghjeranu dopu à i più veloci. U spaziu trà quandu sò questi tempi d'arrivu sò tipicamente indicà una fonte d'urigine chì si trova in o fora di i perimetri di a nostra galaxia. Stu tipu di spettru di dispersione in generale ùn si trova micca cù l'uggetti truvati in a nostra galaxia, chì hè eccettu per u casu inusual di peritoni. Ancu s'ellu si burlanu di u cumpurtamentu di una fonte chì vene da u spaziu extragalatticu, i peritoni sò in fattu d'urigine terrestre è, cum'è l'esplosioni di Lorimer, sò stati osservati solu da l'Osservatoriu Parkes. 

     

    Pudete avà principià à vede cumu i scientisti chì urigginariamenti pruposti a fonte di i FRB per esse di una origine celestiale cuminciaru à esse disfatta da a so propria tecnulugia, una semplice falla chì pò esse attribuita solu à una mancanza di diversità in i so campioni. I miscredenti è i naysayers sò diventati rapidamente di più è più esitanti à cuncede à queste onde un statutu extragalatticu, tantu cum'è un avvenimentu unicu, finu à avè cunfirmatu avvistamenti di queste onde da un altru telescopiu in un locu separatu. Lorimer hà ancu accunsentutu chì e so scuperte ùn saranu micca datu u tipu di legittimità scientifica chì a cumunità esige finu à chì a cunferma da un altru osservatori hè stata registrata cù "gruppi differenti [è], equipaghji diversi".

    In nuvembre di u 2012, e preghiere disperate di Lorimer è altri circadori chì eranu di crede chì questi FRB venenu da fora di a nostra galaxia avianu a so risposta. FRB12110, una raffica di radio veloce di u listessu tipu rappurtata in Australia, hè stata rilevata à l'Osservatoriu Arecibo in Portu Riccu. A distanza trà Portu Riccu è l'Australia - circa 17,000 chilometri - hè solu u tipu di spaziu chì i circadori speravanu di mette trà l'avvistamenti di FRB, puderanu avà cunfirmà chì queste lunghezze d'onda aliene ùn eranu micca una anomalia di u telescopiu Parkes o di a so situazione.

    Avà chì questi FRB anu dimustratu a so legittimità in u studiu di l'astrofisica, u prossimu passu hè di scopre da induve venenu veramente sti scontri è ciò chì li provoca. I testi di u telescopiu SWIFT anu cunfirmatu chì ci sò 2 fonti di raghji X presenti in a direzzione di u FRB, ma fora di questu, ùn sò state rilevate altre lunghezze d'onda. Per ùn detectà alcun altru tipu d'attività in u spettru di l'altri lunghezze d'onda, i scientisti anu sappiutu escludiri parechje altre teorie cuntendenti da esse cunsiderate cum'è spiegazioni valide per l'urighjini di FRB. 

     

    In più di ùn osservà sti sbattimenti in ogni altra lunghezza d'onda, anu scupertu chì i FRB eranu polarizzati circularmente piuttostu cà lineari, chì indicanu chì anu da esse ancu in presenza di qualchì campu magneticu putente. Attraversu u prucessu di eliminazione, i scientisti anu sappiutu scumpressà e pussibuli fonti di sti sbattimenti in trè categurie: i buchi neri colapsanti (oghji cunnisciuti cum'è blitzars), i flares giganti pruduciuti da magnetars (stelli di neutroni cù un altu campu magneticu), o ch'elli. sò u risultatu di scontri trà stelle di neutroni è buchi neri. Tutte e trè teorie anu u putenziale à questu puntu per esse valide, cum'è l'infurmazioni chì ùn sapemu micca di sti putenti scoppii anu sempre più di a cunniscenza chì avemu catalogatu.

    Tags
    Catigurìa
    Campu tematicu